Nu am putut dormi toata noaptea. Am alergat prin pat ferindu-ma de intepaturi. La 6.52 am decis sa plec de acolo, pentru ca stiu ca trebuie sa ma intalnesc cu trecutul acela si nu am curaj inca. Ma inteapa si bate la usa fiecarui organ. Daca asta se intampla dupa o simpla discutie, oare ce m-as face dupa o hipnoza? Cred ca rezolvarea sta acolo. Nu pot … inca… 7.45 suna telefonul “Buna dimineata, sunt Lupul, am coborat din munti sa o prind pe Scufita rosie”. Inchid, e o voce cunoscuta, cineva care suna frecvent, de multe ori cu numar ascuns. Ii inchid de fiecare data. Nu stiu cine este.

Del Potro e pe cale sa castige semifinala de la Acapulco in fata lui Zverev. Il aud pe Zverev nervos nevoie mare, comentatorul spune ca nu va putea trece peste frustrarea de a pierde acest meci.

Ora 8.00 – “M-am trezit, tata, multumesc.” “Hai, Tzaca, hai, la munca, nu la intins mana. Si daca faci prea multi bani, vin eu la Bucuresti si te ajut sa ii intorci cu lopata”. Este gluma noastra preferata, ador cand ma trezesc cu gura pana la urechi. Optimismul lui este contagios. Mama se aude “Vezi ca e polei”. Exact ce imi trebuia, o veste proasta. Vesnicul “ai grija”. Am ras inca un pic cu tata si mi-am vazut de ale mele.

La spectacol l-am sarbatorit pe Pinochio. 77 de ani. Energia a fost extraordinara, a fost primul spectacol in care am simtit cu adevarat ca il pierd pe Gepeto, ca am nevoie de tata sa ma gaseasca si sa mergem acasa. Am avut un spectator nou cu ambitus care a acoperit 3 lavaliere si niste boxe imense. Eh, se intampla. Il chema Maxim. Mama lui era epuizata, s-a retras intr-un colt rusinata ca nu il poate potoli. Probabil l-a vrut la Maxim… de ce sa ne miram? El executa intocmai rostul.

Am primit flori si imbratisari si declaratii de la puii mei dragi.

Cu lacrimi in ochi si mai apoi plans in hohote a venit la mine o mama care mi-a multumit cum eu nu am mai vazut si cum eu nu am mai simtit ca poate cineva sa o faca. Nu isi gasea cuvintele, dar plangea ca un copil. “Nu stiu… ce am simtit eu de acolo, din sala, cum va dati sufletul aici pe scena. Poate nu va dati seama, va rog sa nu faceti altceva in viata asta…” am vorbit mult, dar am ramas socata de declaratia ei pana la lacrimi. Am luat-o in brate si mi-au intrat in gura lacrimile ei calde si sarate.

La intalnirea de la pranz a fost galagie, multe mamici… organizam banchetul. Ele stiu mai bine, se pozitioneaza ca un client adevarat si ma pun la test. Incep sa le fac povestea si usor, usor, incep sa schiteze zambet, sa se apropie mai tare de mine si de laptop “Dadadadada, ne place, asa vrem, da, vrem si asta, si asta”. Ah, Doamne, multumesc ca am inca bucuria.

La supermarket e inghesuiala, am avut proasta inspiratie sa iau cos mare, doar sa ne mai claxonam ramane. Ma asez sa iau masline. Langa mine un cos de acceasi marca. In el multe sticle de pepsi, multa paine, dulciuri, bere, chipsuri. Tatal comanda masline de toate soiurile. Un copil cocotat pe gheridon cu o punga de chipsuri care ii acoperea capul. Ma uit la ea, ii zambesc, isi ia punga de chipsuri in brate si imi intoarce spatele, din cand in cand se mai uita catre mine sa vada daca nu cumva ii mananc din privire porcariile din punga. Hm… nu am cum sa judec, nu sunt parinte. Doar observ. Tatal trist, gras. Mama si mai trista… si mai grasa. Si da, nu ma feresc sa spun grasa. Pentru ca este genul acela de familie trista pentru ca nu iese in parc cu copilul, ci se imbuiba toti trei cu chipsuri si aripioare picante peste care mai baga si pachete infinite de biscuiti si pepsi la promotie cu pahar gratis. Si copilul? Ce vina are copilul? Cum isi apara punga de chipsuri doar pentru ca eu i-am zambit. Fac asta des, 99 la suta dintre copii imi intorc zambetul. Mama spune ca parca as fi miere pentru ei, ca parca ma cauta prin multime sa imi zambeasca. Eu zic ca sunt doar intalniri cu ingerii mei. Si ne zambim conspirativ.

Am vorbit un pic si cu monstrul meu. Incepem sa ne vedem prin casa. Ne salutam, dar ne lasam in pace.

A venit luna in vizita. E tot plina. Imi place sa cred ca rasare doar la mine in dormitor. O ador. Ma vegheaza.