Imi place cand ma intreaba facebook la ce ma gandesc… Ma gandesc la inca un motiv sa multumesc ca exist, ca respir, ca simt, si cate si mai cate. La oamenii ce mi-au fost meniti si pe care ii pretuiesc in fiecare clipa. Acum 5 ani masa la care scriu, peretii si ferestrele, amintirile mele si omul intunecat de atunci… toate s-au spulberat in cele 20 de minute de incendiu. Nu a disparut nimic, a renascut totul. abia acum pot spune cu adevarat- Da, Traiesc, Da, ” Vreau sa joc… sa nu se simta Dumnezeu in mine un rob intemnitat”. Multumesc, 2 octombrie 2012. Lectia vietii mele