Mie mi-e dor de Dumnezeu. Ma cuibaresc in iubirea TA ca un copil uitat de lume, ah, ce dulce uitare. Si ma hranesc cu toata bunatatea si lumina si iertarea ta. Si apoi deschid ochii; si-mi par mai albastri decat cerul si mai aprinsi decat luna insasi. Pentru ca sufletul meu curpinde si aprinde universul, cel cu bratele deschise pentru mine, eu, cea pierduta de TINE printre vorbe si rutina. Acum recunosc fericirea. Ma indragostesc in fiecare clipa, cu fiecare respiratie, cu fiecare privire. Caci nu mai sunt eu, suntem noi.
